Brasov Marathon 2016

 

Ha ha ha, watch out
Are you ready?
Wicked and wild..

Primul an la Brasov Marathon. Da, inca nu-mi vine sa cred ca n-am fost la concursul asta pana acum. Brasov Marathon a urcat rapid in top 3 preferinte si cu siguranta nu-l voi mai rata in anii urmatori. Dar sa revenim…

Ajungem vineri la 21:10 in Mall Coresi, dupa un pic de goana pe ultima suta de metri, in speranta de a mai putea ridica kiturile de concurs. Din fericire, oamenii sunt inca in posturi asa ca ridicam rapid kiturile si plecam spre cazare. La cazare doar ridicam cheile si fugim sa mancam ceva inainte de somn. Masa o luam ca de obicei, la Andos. Mancare buna si ieftina, servire rapida. Facem un ultim refill cu carbohidrati dintr-o salata verde cu cartofi si fugim catre cazare.

Cum pe stradutele mega inguste din Brasov e destul de greu sa gasesti loc de parcare, lasam masina ceva mai departe si in cele cateva sute de metri pe care ii avem de parcurs pe jos, avem timp sa cascam putin ochii prin ferestrele oamenilor. Raman in urma cu Carmen si efectiv ne holbam prin ferestrele mari ale caselor vechi insirate de-o parte si de alta strazii. Ne fascineaza un magazin cu obiecte vechi, cu masute pictate manual si vase mari de ceramica. Putin mai incolo, printr-o alta fereastra, cativa domni eleganti cu palarii negre cu boruri largi stau la discutii cu pahare de vin in maini. In rest, strazile inguste cu piatra cubica, luminate de luna plina, sunt linistite si aproape pustii. Sunt fascinata. N-am niciun dubiu ca intr-o zi voi locui aici..

Cazarea noastra, Black Church Villa, se afla intr-o astfel de casa, la nici 3 minute de Piata Sfatului, un loc absolut superb in care musai vom reveni.

In dimineata cursei ma trezesc devreme asa ca am timp berechet pentru dus, mancare, cafea si schimbarea echipamentului obligatoriu. Regulamentul prevede pelerina de ploaie dar a mea ocupa multisor spatiu asa ca ma rezolva Cosmin cu a lui. Surprinzator, purtam acelasi numar :))

Startul e foarte matinal, ora 8, dar sunt extrem de binedispusa, si intalnirea cu alti oameni dragi la start ma binedispune si mai mult. Ma intalnesc si cu Cristi, el ia startul la semi, dar e aici sa ne incurajeze. Imi zice ca o sa ies pe podium azi, ca putem pune pariu pe-o bere, dar nu ma mai intind la glume de-astea ca mai am doua de dat de la Sinaia :))

Sunt aicea cu băieții mei,
Cu băieții mei, niște derbedei..

V-am mai spus ca m-am bagat la ultra in toamna. Ce nu v-am spus e ca am decis sa mergem in echipa : eu, Alex si George. Pe baieti ii cunosc de un an-doi-trei ?! Nu stiu exact, ne-am cunoscut prin intermediul alergarii, ne intelegem bine si sper sa ne mai suportam si dupa ultra 😀 Alex ma intrebase inca de seara daca mergem impreuna pe traseul de Brasov Marathon, dar eu ii raspunsesem ca mai bine ne intrecem. Cateodata nu ma mai suport asa individualista 😦 Alex e insa dragut si imi spune ca se va tine scai de mine. Avem cam acelasi ritm, ultimele 2 curse, Ciucas Maraton si MPC le-am terminat la doar cateva minute distanta, o data in favoarea mea, altadata in a lui.

Se numara si se pleaca. Am entuziasm cat pentru zece curse. Asfaltul se termina repede si incepe urcarea pe serpentinele de sub Tampa. Alex e in spatele meu. George ne asteapta putin mai sus. Zice ca s-a hotarat sa mearga cu noi azi.

Urmeaza coborarea pana in saua Tampei si primul CP. George ramane aici, eu si Alex ii dam mai departe. Glumim intre noi ca abia il mai lasam si pe GxG sa alerge putin pana ne ajunge. Pentru un om care face 3 ore jumate in tinuta de munca pe distanta de maraton, pare ca azi se va plictisi putin cu noi. Dar el a ales…

Traseul continua cu o portiune  de single trail extrem de frumoasa. Ii strig lui Alex ca imi place la nebunie pe aici, e un loc care te imbie la alergat asa ca tinem un ritm bunicel. Tot pe portiunea asta ne intalnim si cu „baietii veseli”, Andrei si Bogdan (parca?!) cu care aveam sa mergem cam pana pe Postavaru.  Facem dreapta pe drumul forestier cand ne ajunge George cu un : „ce aveti azi, ma?” Se pare ca am avut un ritm bun, George pare mandru de noi. Forestierul urca usor, suficient cat sa-ti munceasca muschiuletii asa ca o luam la pas, sa putem sa vorbim, sa ne cunoastem mai bine :))

13055566_1007011506033706_1891288296079178577_n

George, eu, Alex

 

In poiana Ruia il salutam pe Catalin, sta lejer la soare, azi e voluntar. Incepe urcarea catre Postavaru, destul de inclinata, suficient cat sa-i arunci cateva vorbe dulci. O ajung pe Ruxi, de la Ciucas X3, pe care o stiam din vedere dar nu ne cunoasteam neaparat. Schimbam cateva vorbe, ne dam duhul impreuna pe urcare. Aproape de punctul de alimentare cineva ne informeaza ca suntem locurile 5 si 6 la fete. Si eu si Rux suntem uimite dar sunt multicele fete putin in spatele nostru, asa ca nu e loc de prea multa bucurie.

marius grinisteanu

foto Marius Grinisteanu

La cativa pasi de CP, urcand cu capul in pamant, ma trezesc cu un bat aproape infipt in ochi. Imi cer scuze baiatului la care am tipat in modul ala, dar aproape mi-ai scos ochiul 😛 . Postavaru e mai departe decat credeam, incep sa treaca oameni din directia opusa, care se intorc. Ajungem si noi curand, ne strigam numerele, apoi ne tot invartim in loc. Alex imi zice sa ma dezmeticesc ca trebuie sa ne intoarcem. Asaaa….simplu?! E prima data cand ajung pe Postavaru…as fi vrut sa am timp sa-l admir mai mult.

zuzzy ica

foto Floricica Neacsu

La cabana Postavaru un domn ne invita la sandwichuri si palinca. Eu am crezut ca glumeste…Nu glumea 😀

Daca pe prima portiune a coborarii ma tot plangeam ca simt toate pietricele in talpa, ia de-aici pamant mai..moale. Alunec pe namol si ii greu cu echilibrul asta. Observam ca l-am pierdut pe George. Il intreb pe Alex unde e, imi zice ca e probabil aproape. Ii dam la vale, se termina noroiul si urmeaza o coborare abrupta de incep sa-mi cer iertare genunchilor ca trebuie sa indure chinuri de-astea.

florin glinta

foto Florin Glinta

florin glinta2

foto Florin Glinta

Se apropie CP-ul si imi doresc niste napolitane…gasim in schimb niste ciocolata de casa FABULOASA. Cu cateva felii de portocala, merge de minune, stomacul se simte fericit. In timpul asta Alex ma ajuta si imi reumple bidonul de apa. Urmeaza ultima urcare lunga din meniu. Ne uitam de cateva ori in spate. „Uite-l pe George! Nu, nu e el.” Amandoi ne intrebam daca se simte bine, George ne cam face de obicei..

Se termina urcarea si urmeaza cateva portiuni de plat, coborare, plat. Eu sunt in fata, Alex in spate. Ajungem 4 baieti si incepe o alergare in sir indian. Usor, usor, incep sa depasesc baietii unul cate unul, apoi sa ii las in urma. La un moment dat ma uit in spate si nu mai e nici urma de baiat. Nici macar….Alex! Nu-mi dau seama cum si unde l-am pierdut, la final mi-a zis ca pur si simplu n-a putut sa se tina dupa mine.

O ajung curand pe Rux care-mi zice ca a deranjat-o ceva la stomac si care ma incurajeaza sa-i dau mai departe spunandu-mi ca am cu siguranta un loc pe podium. Putin mai incolo  un baiat imi zice ca merg bine, ca are o prietena care cu timpul pe care il voi scoate eu, a urcat anul trecut pe podium. Incep sa prind curaj. Ma motivez,si incredibil, inca am multa energie. O depasesc pe Diana, pe care nu o vazusem deloc pe traseu azi, asa ca motivatiile vin una dupa alta.

Putin mai sus o gasca nebuna de oameni, o parte din elita alergarii montane, face o galerie incredibila. Desi sunt situati unde ti-e panta mai draga   (not!), ma fortez sa trec in alergare printre ei. Oamenii astia imi dau fix energia de care aveam nevoie pe ultima urcare. Multumesc din suflet! In spate de tot e Andrei care sufla de zor intr-o trompeta si care ma ia de mana si efectiv ma trage dupa el vreo 5 pasi. Ce imbold mai bun sa-mi trebuiasca?!

I know, I feel again
I know, I feel it in
I know, I wanna try..

13029624_1615133088811354_4147844612060621382_o

foto Robert Cadar

cadar robert

foto Robert Cadar

In ultimul CP ma opresc pentru o felie de portocala si una de lamaie si pe-aici ti-e drumul.. Urmeaza 4 km coborare spre finish pe care am depasit cativa baieti.

Termin cursa in 05:27:25 , un timp la care nici nu speram, pe loc 3 categorie, loc 4 open feminin.

nadia comanici

foto Nadia Comanici

I-am asteptat apoi pe baieti care au venit putin in spatele meu. A fost o zi buna pentru mine. Antrenamentul din iarna da roade si nu pot decat sa fiu fericita si sa sper ca in toamna voi termina ultramaratonul.

13048204_1003646683036855_7975184174418258179_o

dragonu

foto Dragonu’

Organizarea a fost exceptionala. Mi-au placut tricourile de bumbac, calitative si cu design simpatic, bufful este absolut genial, voluntarii, marcajul impecabil, gulasul, startul decalat si inca multe alte lucruri. Muzica din zona de start/finish a fost fantastica. Nu stiu cine a pus-o dar il/o felicit din suflet. Moment de inspiratie maxima cu „Singin’ in the Rain” cand au inceput sa se scuture norii. Ca observatii ar fi de preferat sa nu se mai intarzie ora de premiere si ar fi frumos si daca s-ar prelungi ora de ridicare a kiturilor vineri seara, macar cu o ora.

 

Urmeaza EcoMarathon. Dupa 5 ani consecutivi de prezente e timpul sa dam ceva inapoi…asa ca anul asta voi participa din postura de voluntar. Chiar si asa…de-abia astept! 🙂

Cat despre alergat…urmeaza Apuseni Marathon, unde nu m-am putut abtine si m-am transferat de la semi la proba lunga ca sa ma pot intrece din nou cu Alex 🙂

Antrenamente grele si fara accidentari va doresc! 🙂

 

 

Reclame

2 gânduri despre &8222;Brasov Marathon 2016&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s