Semimaraton “Pe Arges in Jos” 2015

 

Am zis initial ca va fi un long run obisnuit…ma rog, aproape obisnuit. M-am inscris pentru ca era aproape, era gratis si pentru ca mi-a zis Cristi ca anul trecut a fost frumos. Pe scurt, semimaratonul de la Pitesti era gandit ca un antrenament pentru Gerar.

Foto Radu Cristi

Cu 2 zile inainte de concurs, pe fondul unei oboseli acute si la sfatul lui Andrei (aka tati-gateste.blogspot.ro), am inceput sa iau ceva vitamine si minerale si am facut repaus total. So…doua zile de paste, salate, biscuiti si miere.  🙂

Ziua cursei incepe la ora 6. Aveam alarma setata pentru 6.40, dar ce sa-i faci daca nu mai e somn? Stau totusi pana la 6.45 in pat…butonez telefonul, ma rostogolesc de pe o parte pe alta pana realizez ca nu am echipamentul pregatit. Asa ca sari din pat, arunca ceva in rucsac pentru dupa cursa, ia echipamentul pe tine , arunca ceva apa rece pe fata, inghesuie doua banane in rucsac si gata….sunt pregatita!

Ajungem in Pitesti devreme…pe la 8.50. E timp de o cafea la OMV. Relaxing time…

La inscrieri ajungem pe la 9.30…deja e muuulta lume la coada…noroc cu Cristi care imi pastrase loc. E frigutz tare, mai sar de pe un picior pe altul, mai dau o tura pana la toalete..tot nu reusesc sa ma incalzesc. Mainile mi-s gheata deja. Dupa o incalzire scurta ne asezam la start. Aiurita cum sunt si nepregatita de un concurs in adevaratul sens al cuvantului ma prinde startul cu fraza neterminata. Hei…tocmai povesteam ceva aici!! Alergam o portiune pe aleile inguste din parcul teatrului de vara. Am plecat un pic cam din spate si e cam inghesuiala, mergem cam incetu’ dar doar nu ma grabesc nicaieri. Fixez ba gambe de fete, ba gambe de baieti, urcam niste trepte si parca tot lipseste ceva…aaa..muzica….imi pornesc castile, gata nu mai aud pe nimeni. Vreo doi fotografi pe prima portiune imi distrag atentia si abia dupa ce trec de ei imi dau seama ca n-am pornit nici ceasul. Rahat! Cat sa fi trecut ..1km? hai maxim 1 km jumate… Acum cauta sateliti unde nu-s…ma tot  uit la ceas…nu prea le convine nici lor ca i-am luat asa pe nepregatite. Se hotarasc sa colaboreze abia dupa vreo 3km si ceva..

Foto Mate Cata

Dam o tura si prin Parcul mai mare apoi iar pe Malul Argesului si inapoi in Parcul Strand. Foarte frumos traseul de concurs. Sunt si cateva trepte si un mic damb de pamant care te scot un pic din monotonie.  Nu ma asteptam sa-mi placa prea tare traseul, mai ales ca e vorba de oras…dar chiar a fost placut.

Dupa vreo 8.5 km incep sa simt un usor disconfort in piept si dupa inca putini pasi ma inteapa de-a binelea muschiul inimii. Incerc sa alerg asa dar nu pot, ma incetineste tare, parca nu pot sa respir. Trag pe dreapta, incerc sa ma linistesc. Nu se poate…n-am alergat nici jumatate. Ma intreb ce se intampla, n-am avut niciodata senzatia asta pana acum. Repornesc usor, incerc sa fiu atenta la respiratie…hai ca parca merge. Destul de greu dar merge. Inca vreo 2 km tot asa alerg. Apoi trece..

 

Foto Alexandru Anghel

Foto Marian Dinca Photography

Multi fotografi, multi voluntari veseli…nu prea ai cand/cum/de ce sa incetinesti…ma uit la ceas…alerg decent si nu, n-am obosit. Imi place sa-mi fixez iepuri. Ii tintuiesc cu privirea pana ii depasesc. La un moment dat pun ochii pe niste maneci portocalii. Dar cum ma apropii de ele, intinde bratele in lateral si sprinteaza. WTF? Parca decoleaza. Se repeta faza de vreo 3 ori. Nu mai stiu daca l-am depasit sau nu pana la urma, cert e ca l-am pierdut cumva.

Termin cursa cu o medie de 5:20 min/km, doar 17.99 km a reusit ceasul sa inregistreze. Banuiesc ca timpul final e undeva la 1:50-1:52, ceea ce oricum e PB pentru mine. Cel mai bun timp de pana acum era de 1:58 la Cluj…sooo cel putin 6 minute mai putin la Pitesti. Good day! 🙂

Despre organizare nu pot sa spun decat “wow” . Pentru un concurs cu taxa 0 (ZERO!) a fost fantastic. Mi-au placut merele si ciocolata de la final, fotografii, voluntarii si tipul in alb de la scari care ne felicita la fiecare tura si care ne dadea indicatii. Felicitari!

Mai venim ! 🙂